- În principal, din cauza doamnei Lia Olguţa Vasilescu.
Dacă această persoană oribilă, sinistră, mitomană n-ar fi ajuns Ministreasa Muncii în Guvernul României şi dacă n-ar fi început să ne promită într-un delir verbal înfiorător, mărirea pensiilor, a salariilor şi mai ales, mărirea Indemnizaţiei Naţionale de Handicap, cu mult, cu foarte mult, exact aşa se tot exprima Ministrul Muncii, de fiecare dată când apărea în mass-media românească…, nici eu n-aş fi devenit #HANDICAPATindignat
Dacă la începutul guvernării PSD, ALDE, UDMR, din anul 2017, foarte mulţi români #Rezist au devenit indignaţi de asaltul penal, în miez de noapte, al Mafiei PSD asupra Independenţei Justiţiei, a Statului de Drept şi al principiului Separării Puterilor în Stat…, eu, personal, deveneam din ce în ce mai indignat de promisiunile Ministrului Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, despre mărirea Indemnizaţiei de Handicap, deoarece intuiam de la bun început, că noi, persoanele cu dizabilităţi, nu vom avea parte de o mărire decentă a Indemnizaţiei de Handicap, ceea ce s-a şi întâmplat.
Mărirea Indemnizaţiilor Parlamentarilor cu peste 5.000 lei (1.100 €uro) s-a produs aproape instant, în Ianuarie 2017, cu aprobarea grabnică a Ministrului Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, în schimb mărirea Indemnizaţiei de Handicap, gradul 1, pentru oamenii nenorociţi ca mine, s-a produs abia în Iulie 2018, cu doar 160 lei (30 €uro), după 1 an şi jumătate de teroare politică, mediatică, la care am fost supus emoţional şi psihic, tot făcând calcule, tot sperând, că mărirea Indemnizaţiei mele de Handicap va fi una substanţială, raţională şi umană, după un întreg deceniu crud şi nemilos (2008-2018), în care niciun politician de la putere sau opoziţie nu şi-a amintit de existenţa românilor cu dizabilităţi în această ţară sau pe acest pământ.
- De ce folosesc un limbaj dur, contondent şi violent pe alocuri la adresa Partidului Social-Democrat?
Împotriva maimuţelor urlătoare ale PSD din jungla politică romanească, trebuie să ajung gorila impunătoare, imperturbabilă şi vigilentă, ce dă tonul în societate şi propune subiecte cu adevărat de interes naţional, iar pentru aceasta trebuie să mă adresez oamenilor de stânga în cuvinte tari, în cuvinte dure, în cuvinte porno, că altfel foştii sau actualii PSD-işti nu pricep limba română!
- Aleg să critic dur, dar poate cu folos, politica PSD-ului, ce mai pomeneşte ceva pe ici, pe colo, despre mărirea Indemnizaţiei de Handicap decât să atac PNL-ul sau USR-ul, ce fac politica celor nesimţiţi de bogaţi sau a perverşilor de homosexuali!
Ce rost ar avea să critic partidele de dreapta ca PNL-ul sau USR-ul, ce le pasă numai de cei bogaţi sau de cei din comunitatea LGBT, e clar ca lumina zilei că pentru ei, noi, românii cu handicap, nu existăm, ca oameni, ca minoritate pe criterii de dizabilitate, dar cu totul altă mâncare de peşte e cu cei de stânga, ca PSD-ul, ce ne tot promit mărirea pensiilor, a salariului minim, şi, poate, poate, dacă îşi vor mai aduce aminte şi de noi, a mizerabilei noastre indemnizaţii de handicap!
- De ce aleg să rămân în continuare ancorat în viziunea mea anti-Mafia PSD, tocmai acum, când acest partid riscă să nu mai strângă nici 30% la alegerile locale şi parlamentare din anul 2020?
Pentru că România are nevoie de un partid de centru-stânga veritabil, care să pomenească în discursul său politic despre pensionari, persoane cu dizabilităţi, despre oamenii fără niciun venit sau celebrii paria, „ce omoară economia românească” din presa naţională, cunoscuţi într-un mod penibil, inuman şi criminal, drept asistaţi sociali, când în realitate, foarte mulţi dintre asistaţii sociali sunt nişte oameni căzuţi la pământ, în depresii adânci, oameni cu adevărate drame personale în spate, de existenţa cărora nimeni nu se interesează cu adevărat, ce trăiesc printre noi, dar nu-i vede nimeni, în cămări pline de mucegai, în case dărăpânate, moştenite, poate, din familie, fără apă căldă, căldură termică, chiar fără o conexiune la electricitate, ştiuţi doar de Dumnezeu şi de câţiva vecini mai curioşi din fire, dar la fel de reci şi indiferenţi la suferinţa lor ca politicienii ce apar la televizor!
- Oare cred în alternativa de stânga, reprezentată de partidul Pro-România, condus de Victor Ponta?
Nu, nu cred în astfel de partide, aşa-zise noi, apărute în urma unor certuri de familie, violuri homosexuale şi avorturi spontane, asta reprezintă acest gen de partide murdare pentru mine, dar există acolo, totuşi, o personalitate, ce mi-a atras atenţia prin câteva declaraţii politice de stânga, pur occidentale, cu care rezonez foarte bine!
Este vorba despre fostul Ministru de Finanţe al Guvernului României, Ioana Petrescu, ce a publicat câteva articole în presa românească despre Venitul Universal Garantat sau Eradicarea Sărăciei, bine scrise şi argumentate, dar cu o floare nu se face primăvară, nici cu un copac nu faci pădure!
- Atunci pentru ce mă zbat atât de mult, pentru ce lupt?
Lupt pentru aducerea la cunoştiinţa publicului din România a unor principii şi valori cu adevărat de stânga, ca acelea promovate în spaţiul public de fostul Preşedinte al Parlamentul European şi fostul lider al Partidului Social-Democrat (SPD) din Germania, Martin Schulz; Fostul lider al Partidului Laburist din Marea Britanie, Jeremy Corbyn; Actualul Preşedinte al Franţei, omul de stânga, Emmanuel Macron; Ecologista germană şi unul dintre liderii Grupului Identitate şi Democraţie, din Parlamentul European, Franziska Keller; Candidatul la Preşedinţia Statelor Unite ale Americii, democratul Bernie Sanders sau congresmenii americani: Elizabeth Warren, Alexandria Ocasio-Cortez sau Andrew Yang, ca să enumăr doar câteva nume importante de pe scena politică occidentală ale zilelor noastre.
17 septembrie 2020
HANDICAPAT indignat 